Presa românească face un pas în față. Sau cel puțin în cazul unei publicații, pe numele ei ”Dilema Veche”. Zic pas în față pentru că tot ce fac vecinii noștri atunci când aduc ceva nou în joc și care implică cel mai probabil o strategie în online, e considerat un pas în față. Nu ne-am mira, însă, ca la noi să fie un pas înapoi. Ca la horă, că doar trebuie să ne adaptăm.

Strategia pe care vor să o introducă este cea în care conținutul întreg al ziarului, plus alte beneficii ca materiale video, audio sau cărți electronice să fie disponibile doar celor care se abonează cu 3 euro pe lună, sau 21 de euro pe an, pentru ediția online, bineînțeles. Articolele care până acum erau disponibile și în online, vor rămâne, fără ca cei care vor să le citească să se aboneze în vreun fel, iar edițiile print de asemenea.

Dacă la săptămânalele The Economist sau The New Yorker abonații sunt pe săturate, cei care s-au gândit la strategie cu plata online la Dilema Veche sunt tare optimiști, crezând că așa mai pot să scoată un ban pentru conținutul de calitate, așa cum spun ei, pe care îl oferă de la o ediție la alta.

Se impun câteva probleme, de care sunt convinsă că domnii sunt conștienți: în prima fază, Dilema Veche nu este New Yorker sau altă publicație care își permite mai mult sau mai puțin un astfel de risc, iar în plus, publicul nu este așa de receptiv, atât la plata online, cât și la conținut. Ei ar trebui să știe cel mai bine cum stau românii cu receptivitatea la plățile online și mai ales la un ziar nu foarte popular printre majoritari. Pe de altă parte, este foarte clar că au publicul lor, care se înmulțește cu generațiile de tineri care stau mai mult în online, lucru pe care ei mizează cel mai mult. Dar eu aș adăuga și aș spune că acel public tânăr, cu toate că e în online și citește articolele puse acolo, sunt mai mult fani ai revistei print, pentru că, așa cum bine au scris într-un număr de luna trecută, mulți dintre ”ai lor” fac parte din acel curent de hipsteri, care caută să se întoarcă la lucrurile frumoase și vintage. La fel ca hârtia de ziar.

În al doilea rând, ei spun că cei care se abonează la ziar pot vizualiza conținutul întreg pe site, fără să mai plătească, în mod evident, pentru ediția online. Din nou, care e strategia? De ce ar crede că vor fi mulți cei care vor opta pentru ediția online, mai mult decât pentru cea print… când e aproape clar că plăcerea e mai mare pentru cititul de pe hârtie și mai puțin de pe monitor. Sau poate n-o fi așa?

Oricum, că e un pas în față sau un regres se va vedea după ce vor renunța sau nu la idee. Cert este că vor ieși bani și de acolo, dar atâta timp cât ediția rămâne și tipărită, eu zic că e de bine. Altminteri, e păcat să se piardă în codurile html de pe un site, ca oricare altul.